Amintiri - Turnul

O buna bucata de viata am trait-o in Medias, oras vechi ce inca poarta bine imprimat izul Medieval. S-au pastrat o parte din zidurile unei fortificatii ale orasului, o alta parte a fost restaurata impreuna cu turnurile ce marcau intrarile. Unul din turnuri a devenit o renumita cafenea iar unul dintre ele, desi pare incredibil a devenit post de radio.Turnul Forkesch, sau Turnul Aurarilor era unul dintre cele trei turnuri principale ale sistemului de fortificatie al orasului. Este un turn masiv construit intre anii 1494-1534, are trei etaje si acoperis piramidal. Sub acoperis este o galerie de straja din lemn, care iese în consola, iar pe fatadele turnului se pot vedea goluri de tragere foarte inguste. Pana in 1800 turnul avea si un ceas care indica ora prin batai de gong. Etajat in 3 nivele, o terasa si pod constructia reprezinta azi o combinatie superba intre 2 ere: Medieval - Modern. Orificiile de tragere devenite ferestre mici pe fiecare latura la fiecare nivel, trepte de lemn ce scartaie la fiecare pas apasat si podele din lemn masiv mochetate ulterior. Compartimentarea spatiului evident in functie de necesitati.. o incapere jos pentru partea manageriala si contabilitate ce detinea si rolul de birou de relatii cu clientii, un hol si o baie improvizata reusit. Urmatorul etaj continea productia, un fel de redactie cu 3 calculatoare si un studio micutz numit “Boacaza” in care se inregistra. Ultimul etaj era impartit in 2 parti egale. Un hol larg cu masa si scaune care se limita in treptele ce duceau sus pe terasa turnului si a doua jumatate care la randul ei era impartita in 2 studiouri din care se emitea in permanenta. Studioul 1 cu pupitrul de dj si tot tehnicul necesar si studioul 2 pt invitati, stiristi sau emisiunile cu mai multe voci. Imi amintesc primele impresii cand m-am angajat la Radio Medias.. mi se parea foarte ciudat sa gasesti intr-un turn istoric un sediu de radio. Cel mai placut moment din tot timpul petrecut in Turn era evident cafeaua de dimineata bauta sus pe terasa la inaltime. Vedeai tot orasul de acolo. Rasaritul soarelui sau apusul lui se zareau intr-un mod cu totul si cu totul deosebit de sus. Simteam adierea vantului in permanenta si aveam mereu impresia ca locul asta e o sursa nemasurata de inspiratie. Terasa nu avea pereti deloc. Era plasata pe stalpi din lemn si sustinea un acoperis inalt si ascutit sub carea se forma un pod intunecat. Seara si noaptea vedeai toate luminitele orasului. Puteai spune cand “Orasul doarme” dupa luminile aprinse pe care le vedeai. Vis-a-Vis de turnul radioului (pe latura externa fostei cetati) se afla Catedrala iar langa biserica Scoala Sportiva cu terenurile pe care mai mereu era ceva agitatie si pista de alergare, o mandrie a orasului. Sunt amintiri placute si amintiri neplacute ca in fiecare loc prina care ne petrecem o parte din viata. Dar ideea personalizata a Turnului va ramane mereu scrijelita in pergamentele sufletului meu.