Tuesday, June 3, 2014

Similaritati (sau cum ar spune altii - similitudini)

Dupa o noapte la fel de grea ca si ultimele 4 din viata mea.. cu febra.. ceaiuri.. medicamente.. otzet si alte chestii babesti.. m-am imbracat dimineata si am purces constiincios catre Casa Big Brother (actualul sediu Kanal D) .. la munci. Pe drum.. in metrou am observat diferite chestii funny ! Indiferent unde privesti in jurul tau vei gasi similaritati mai mult decat amuzante, mai mult decat expresive, mai mult decat reale. Incepand de la Tava pisicii … unde prin multe multe boabe de nisip vezi cate un rahat … cam asa e si in viata, printre multi oameni obisnuiti observi din loc in loc cate un rahat. Diferenta o face politica.. unde printre multi rahati vezi din cand in cand si cate un graunte de nisip care se straduieste sa nu fie acaparat de cel putin unul din rahatii astia mari si puturosi (sa-mi scuzati analogia). In orice petic de iarba din Bucuresti vei gasi fara doar si poate cel putin o doza, un flacon gol, sau in cazurile mai grave o seringa.. dar intotdeauna unde e putina verdeata trebuie sa fie si gunoi. Asa e si in viata.. daca arunci bine ochii prin metrou nu exista vagon in care sa nu fie o pramatie … aici exemplul e foarte complex ! incepand de la manelistii notorii care nu ar iesi deloc in evidenta daca nu ar asculta maneaua la maxim pe difuzorul telefonului, pana la betivii de doi lei (cu varste variate) care sunt atat de muci incat fac pe ei. Evident exista si gropi de gunoi unde abia daca observi un smoc de verdeata crescut .. razlet intr-un loc unde pamantul nu e atat de toxic.. similaritatea am putea spune spune ca sta in cuiburile interlope din cartierele marginase sau din separeurile cazinourilor.. sau stiu eu alte locatii ferite de soare. Ajuns la televiziune mi-am facut un ceai fierbinte mi-am aprins o tigara si m-am asezat pe treptele de la intrare. Mi-am amintit de emisiunea lui Bobby in care s-au discutat vrute si nevrute despre bloguri branduri de blog relatiile din blogosfera si tot felul de alte lucruri. Ma gandeam ca nu exista nici macar o zi din viata mea in care sa nu am parte de o disputa. Si daca stau toata ziua in pat acasa.. trebuie sa existe un messenger sau un telefon sau un mesaj care sa ma scoata din sarite si sa ripostez.. ma gandeam ca si daca as fi singur pe munte cu siguranta l-as lua la tranta pe cici :) sau m-as certa cu mine insumi pt cine stie ce chestii uitate. E ca atunci cand privesti un tablou .. sau o masina sau o femeie .. sau un barbat .. sau o sculptura sau o cladire.. Nu va exista nimic perfect .. intotdeauna (chiar daca dupa studiu amanuntit) vei gasi parti cenusii si parti colorate.. vei gasi contradictii si imperfectiuni. Pana si in cana cu ceai gasesc ceva asemanator cu viata. E fierbinte.. e linistitor.. e negru.. DAR e amarui ! dar il beau pt ca .. se spune ca face bine :) Cautati 5 obiecte in jurul vostru si incercati sa le faceti o scurta descriere.. veti vedea ca va descrieti de fapt viata.. in orice loc si oriunde gasim astfel de similaritati.

Monday, March 31, 2014

Amintiri - Turnul

O buna bucata de viata am trait-o in Medias, oras vechi ce inca poarta bine imprimat izul Medieval. S-au pastrat o parte din zidurile unei fortificatii ale orasului, o alta parte a fost restaurata impreuna cu turnurile ce marcau intrarile. Unul din turnuri a devenit o renumita cafenea iar unul dintre ele, desi pare incredibil a devenit post de radio.Turnul Forkesch, sau Turnul Aurarilor era unul dintre cele trei turnuri principale ale sistemului de fortificatie al orasului. Este un turn masiv construit intre anii 1494-1534, are trei etaje si acoperis piramidal. Sub acoperis este o galerie de straja din lemn, care iese în consola, iar pe fatadele turnului se pot vedea goluri de tragere foarte inguste. Pana in 1800 turnul avea si un ceas care indica ora prin batai de gong. Etajat in 3 nivele, o terasa si pod constructia reprezinta azi o combinatie superba intre 2 ere: Medieval - Modern. Orificiile de tragere devenite ferestre mici pe fiecare latura la fiecare nivel, trepte de lemn ce scartaie la fiecare pas apasat si podele din lemn masiv mochetate ulterior. Compartimentarea spatiului evident in functie de necesitati.. o incapere jos pentru partea manageriala si contabilitate ce detinea si rolul de birou de relatii cu clientii, un hol si o baie improvizata reusit. Urmatorul etaj continea productia, un fel de redactie cu 3 calculatoare si un studio micutz numit “Boacaza” in care se inregistra. Ultimul etaj era impartit in 2 parti egale. Un hol larg cu masa si scaune care se limita in treptele ce duceau sus pe terasa turnului si a doua jumatate care la randul ei era impartita in 2 studiouri din care se emitea in permanenta. Studioul 1 cu pupitrul de dj si tot tehnicul necesar si studioul 2 pt invitati, stiristi sau emisiunile cu mai multe voci. Imi amintesc primele impresii cand m-am angajat la Radio Medias.. mi se parea foarte ciudat sa gasesti intr-un turn istoric un sediu de radio. Cel mai placut moment din tot timpul petrecut in Turn era evident cafeaua de dimineata bauta sus pe terasa la inaltime. Vedeai tot orasul de acolo. Rasaritul soarelui sau apusul lui se zareau intr-un mod cu totul si cu totul deosebit de sus. Simteam adierea vantului in permanenta si aveam mereu impresia ca locul asta e o sursa nemasurata de inspiratie. Terasa nu avea pereti deloc. Era plasata pe stalpi din lemn si sustinea un acoperis inalt si ascutit sub carea se forma un pod intunecat. Seara si noaptea vedeai toate luminitele orasului. Puteai spune cand “Orasul doarme” dupa luminile aprinse pe care le vedeai. Vis-a-Vis de turnul radioului (pe latura externa fostei cetati) se afla Catedrala iar langa biserica Scoala Sportiva cu terenurile pe care mai mereu era ceva agitatie si pista de alergare, o mandrie a orasului. Sunt amintiri placute si amintiri neplacute ca in fiecare loc prina care ne petrecem o parte din viata. Dar ideea personalizata a Turnului va ramane mereu scrijelita in pergamentele sufletului meu.

Saturday, November 2, 2013

Despre suflete

.. am deschis ochii speriat.. in doua clipe am uitat ce visasem.. dar simteam inca vibratiile psihice in fiecare capilar. M-am aplecat si am luat o gura sanatoasa si acidulata de suc parca pt a spala senzatia aceea nedorita. Mi-am imaginat foarte sumar ce avem de facut in ziua aceea.. Cu o zi in urma purtasem o discutie cu un batran despre viata si despre suflete. Imi spunea sa deschid ochii chiar si atunci cand imi sunt deschisi, caci lumea din jurul meu poate arata altfel si ca isi schimba fata cu fiecare pas pe care il facem pe trotuarul prafuit. Sa privesc dincolo de ochi ..pt ca sufletele sunt mereu altfel si mereu ratacite in alte locuri decat ar trebui. Sa tot fi avut vreo 75-80 de ani. Purta o pereche de bascheti amarati in picioare, o pereche de pantaloni de stofa si un sacou ce probabil prinsese inceputurile erei comuniste. Era a doua sau a treia oara cand l intalneam. I-am dat cate 2 lei de fiecare data cand l-am intalnit dar nu mai schimbasem niciodata cuvinte. Poate doar “Ia taica sa ai de paine” si un “Multumesc”. De data asta l-am rugat extrem de brusc sa-mi povesteasca despre tineretile lui. Si-a dus mana in care avea o batista antica la frunte, si-a sters broboanele si a oftat. - Am crescut la munte .. taica in Apuseni ! de era bradul falnic, stejarul cat 7-8 brate si cantau pasarelele in locurile in care ma jucam. Apoi a venit razboiul si am trecut vremuri grele. Parintii mi-au murit amandoi in lagar, sau cel putin asa cred. Dupa razboi am venit in Bucuresti si m-am angajat fierar la un atelier. (…) Invatasem in razboi cum se topesc metalele si cum sa le prelucrez.. am lucrat 9 ani in atelierul acela apoi am facut scoala de ingineri si m-am angajat in fabrica (…) Am construit poduri (…) M-am casatorit cu o fata cu parul negru ca taciunele si ochii albastrii ca cerul.. (pe obraz i se scurse o lacrima) , am facut 2 copii. Unul e plecat in Australia iar celalalt a murit acum 2 ani intr-un accident. Sotia s-a stins acum 13 ani de leucemie. Si am ramas singur singur… Apoi mi-a vorbit despre oameni, despre ce a ajuns societatea si despre sistemul care a ajuns multicolor dar mucegait si despre sufletele oamenilor. Despre ce simti cand privesti un copac tanar si ce simti peste 20 de ani cand il vezi falnic ca apoi peste alti 15 ani sa vezi ca l-au taiat. Despre ce simti cand vezi in fata unui vanator o caprioara murind .. si din ochi se scurge doar spaima. Am vorbit cateva ore .. Mi-a ramas un gust amar dupa discutie, si-mi parea rau ca l-am intrebat, sau poate ca ii facusem un bine.. sa mai vorbeasca si el cu cineva. Iar eu invatasem 1000 de lucruri. De fapt invatasem sa le privesc altfel. Astazi ma trezisem asa cum spuneam mai sus cu intrebarea Ce am de facut azi ? Dar nu reuseam sa adun sumar toate targeturile mele marunte la un loc. Mintea imi continua discutia cu batranul… imi tot reveneau fragmente din discutie .. M-am gandit la sufletele oamenilor.. si la ce ar trebui sa privesc la fiecare pas pe care-l fac. Tot drumul pana la televiziune am studiat oamenii si mi-am imaginat unde ratacesc sufletele lor.. sau unde vor rataci de azi inainte, m-am gandit cat de crunt este sa vezi cum lumea din jurul tau se schimba in cateva decenii atat de mult. Ma intrebam daca e bine sau rau.. m-am intrebat care sunt valorile generatiilor noastre si care erau valorile batranului. Am privit batranetea altfel din acea zi. Mi-am dat seama ca batranul vorbea intr-adevar despre “Suflete”. Despre suflete ratacite…

Wednesday, October 23, 2013

rapped in my own life (Captiv in propria mea viata)

In metrou.. venind spre casa dupa o zi identica cu cele ce au trecut de doua luni incoace … m-am gandit doar la faptul ca sunt impietrit intr-o rutina. O rutina complexa care contine tot felul de artificii colorate dar care privite in ansamblu nu reprezinta decat o simetrie perfecta si o repetitie interminabila. Fiecare zi seamana cu cea din urma ei, fiecare saptamana seamana cu cea care a trecut … sa nu mai vorbim despre lunile si anii care trec si au acelasi curs repetitiv spre diferite puncte prestabilite si spre targeturi atat de asemanatoare. Incepand de la cafeaua de dimineata la materialele (vocile) inregistrate zi de zi, de la locatiile in care imi petrec fiecare zi si pana la cluburile de weekend in care innec stresul cumulat pe parcursul unei saptamani. Am inceput sa observ aceeasi oameni in metrou, sa recunosc fetele in functie de ora. Daca plec la 18:00 .. un set de oameni daca plec la 20:30 alt set de oameni dar de fiecare data sunt aceeasi, cu mici diferente nesemnificative. Am ajuns sa ma intreb .. daca nu vad pe cineva mai multe zile la rand c s-o fi intamplat cu persoana respectiva. Aceleasi chestii cumparate de la kioshk, aceleasi ziare citite, aceleasi stiri imbecile.. aceleasi obiceiuri tampite. Chiar daca mai vad un film, sau mai citesc o carte in ansamblu fac exact aceleasi chestii in fiecare luna ! aceleasi chestii in fiecare an. Mi-e dor de fratele meu si de perioada in care ne urcam in masina si plecam ! unde ? in Europa.. in Romania .. oriunde numai sa nu prindem muschi si licheni in locuri batatorite. As vrea sa am puterea psihica si financiara sa plec in lume sa studiez locuri noi, sa descopar civilizatii, sa cunosc oameni de diferite natii si sa invat alte culturi. As vrea sa pot oricand sa zbor spre alte continente fara sa ma gandesc la urmatorul deceniu al vietii mele care-mi va hotara statutul in viata asta de rahat. As vrea sa nu depind de nimeni si nimic… sa am iar puterea sa las tot si pe toata lumea sa fug in lume, dornic de experiente si intamplari. Totul devine un mare punct rosu pe care stagnez. Stau pe el ca un ganditor veritabil si ma ridic din cand in cand mai fac doua ture de punct mai sar sperand sa dezmortesc orizontul si sperand ca atunci cand picioarele mele vor atinge podeaua punctul acela sa aiba alta culoare. Toata viata noastra e o rutina. An de an ne indreptam atentia catre anumite perioade… sarbatorile - agitate, concediile - scurte si amagitoare, cautam evolutie profesionala, cautam sa facem bani ! multi bani ! foarte multi bani ! sa facem ce cu ei ? sa ne cumparam electronice sau sa-i spargem in 2 saptamani printr-o statiune amaruie de pe la noi sau pe tarmul bulgaresc… avem cu totii aceleasi vise cenusii, aceleasi nume imprimate in mintile noastre atat de controlate. Vreau sa pot trai 6 luni in Tara de Foc iar urmatoarele 6 luni sa le petrec pe un Vas undeva in nordul europei studiind.. focile ! vreau sa sar azi cu coarda in austria ! maine la cascada Niagara ! Dar nu.. am sa dau “Publish” .. am sa recitesc intreg postul, voi ofta la fel cum fac de fiecare data si maine voi merge iar la munca asa cum o spune rutina .. voi fi maine cu siguranta intr-unul din cluburile bucurestene ca apoi sa hibernez toata duminica si luni iar de la capat. … o specie atat de tipica.. incat ar fi de ajuns ca extraterestrii sa studieze 100 de exemplare de pe pamant pt a stabili obiceiurile si pt a scrie o enciclopedie. Suntem o specie care traieste de cateva decenii o Rutina… Suntem prinsi si inchisi in propria noastra existenta ingraditi de conditii atat de banale incat ar rade de noi orice alta specie evoluata. Bucuriile vietii sunt marunte si limitate .. Nu ne putem bucura de tot ceea ce are de oferit Planeta asta a noastra … Crunt ! Trapped in my own life